ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ATENUÁNT, -Ă adj. Care atenuează, slăbește, micșorează; moderant. ◊ (Jur.) Circumstanțe atenuante = împrejurări care ușurează vinovăția unui acuzat. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. atténuant, lat. attenuans].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ATENUÁNT, -Ă adj. care atenuează. ♦ circumstanțe ĕ = împrejurări care ușurează răspunderea penală a unui inculpat. (< fr. atténuant, lat. attenuans)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanță atenuantă = împrejurare care contribuie la micșorarea vinei unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Fr. atténuant.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ATENUÁNT adj. (rar) ușurător. (Circumstanțe ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Atenuant ≠ agravant
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
atenuánt adj. m. (sil. -nu-ant), pl. atenuánți; f. sg. atenuántă, pl. atenuánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
atenuánt, -ă adj. (fr. atténuant). Care atenuĭază: Circumstanțe atenuante, ușurătoare, care micșorează vina și pedeapsa (în opoz. cu agravante).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ATENUÁNT ~tă (~ți, ~te) Care atenuează. ◊ Circumstanțe ~te împrejurări care ușurează vina unui inculpat. [Sil. -nu-ant] /<fr. atténuant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink