ATITÚDINE, atitudini, s. f. 1. Ținută sau poziție a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepție); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-și manifesta poziția, a-și afirma (cu hotărâre) punctul de vedere. – Din it. attitudine, fr. attitude.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ATITÚDINE s.f. 1. Poziție a corpului, ținută. 2. Fel de a se purta, de a fi; purtare, comportare. ◊ A lua atitudine = a-și afirma cu hotărâre punctul de vedere. [< fr. attitude, it. attitudine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ATITÚDINE s. f. 1. poziție a corpului, ținută. 2. poziție față de un eveniment, de un fapt. ◊ fel de a se purta, de a acționa; comportare. ♦ a lua ~ = a-și afirma cu hotărâre punctul de vedere. (< it. attitudine, fr. attitude)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ATITÚDINE, atitudini, s. f. 1. Ținută sau poziție a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând o anumită concepție); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-și afirma cu hotărâre punctul de vedere. – După fr. attitude (it. attitudine).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ATITÚDINE s. 1. v. poziție. 2. v. comportare. 3. comportare, gest, purtare. (~ lui m-a mișcat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
atitúdine s. f., g.-d. art. atitúdinii; pl. atitúdini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
atitúdine f. (fr. attitude, it. attitúdine, care vine d. mlat. aptitudo. V. aptitudine). Pozițiunea corpuluĭ. Fig. Modu de a se prezenta, purtare: atitudine ostilă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ATITÚDINE ~i f. 1) Poziție a corpului; fel de a-și ține corpul; ținută; poză; postură. 2) Fel de a fi sau de a se comporta; comportare. ◊ A lua ~ a-și manifesta punctul de vedere cu fermitate; a-și manifesta poziția. [G.-D. atitudinii] /<fr. attitude, it. attitudine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink