ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ATÓNIC, -Ă adj. Atins de atonie; lipsit de putere, de vlagă; aton (1). [< fr. atonique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ATÓNIC, -Ă adj. aton (1). (< fr. atonique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ATÓNIC, -Ă, atonici, -e, adj. Aton1. – Fr. atonique.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ATÓNIC adj. (MED.) aton. (Țesut ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Atonic ≠ tonic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
atónic adj. → tonic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
atónic, -ă adj. (d. atonie. V. tonic). Care rezultă din atonie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ATÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de atonie; propriu atoniei; aton. /<fr. atonique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink