atrățél s.m. (reg.) plantă erbacee denumită și limba câinelui
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
atrățél (atrățéi), s. m. – Plantă, limba cîinelui (Cynoglossum officinale). Mag. atracél „Borrago officinalis” (Cihac, II, 477; DAR; Gáldi, Dict., 83).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
atrățél, V. otrățel.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink