AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care aparține auzului, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditif, it. auditive.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUDITÍV, -Ă adj. Referitor la auz. [< fr. auditif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUDITÍV, -Ă adj. referitor la auz. (< fr. auditif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care ține de auz, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Fr. auditif.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
auditív adj. m. (sil. a-u-), pl. auditívi; f. sg. auditívă, pl. auditíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
auditív, -ă adj. (d. lat. auditus, auzit, cu sufixu -iv; fr. auditif). Al auzuluĭ, acustic: nervu auditiv.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AUDITÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de auz; propriu auzului. Canal ~. /<fr. auditif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink