AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează obiecte de aur. (1). 2. Persoană care extrage aur (1) din mine, din nisipul râurilor. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AURÁR EYRIR/ s. m. monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. (< fr. aurar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
aurár /eyrir/ s.m. Monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. [Pr.: éĩ-rir] (din isl. eyrir < v. norv. = bani < (prob.) lat. aurum = aur) [și AHDEL]
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează în aur. 2. Cel care scoate aur din mine sau îl culege din râuri. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AURÁR s. (înv.) zlătar, (turcism înv.) cuiungiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aurár s. m. (sil. a-u-), pl. aurári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aurár m. (lat. aurarius). Argintar. Culegător de aur din rîurĭ saŭ și din munțĭ. V. rudar, zlătar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AURÁR ~i m. 1) Persoană care extrage aur din mine sau din râuri. 2) Meșter care lucrează obiecte de aur. /aur + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink