AURÉL, -ÍCĂ, aurei, -ele, adj. (Rar) Auriu. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AURÉL1 s. m. Diminutiv al lui aur. [Pr.: a-u-]
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AURÉL2, -ÍCĂ, aurei, -le, adj. Auriu. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -el.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AURÉL adj. v. auriu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aurél s.n. (pop.) 1. aur (în poezia populară) 2. varietate de strugure alb-gălbui cu boabe mărunte
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
aurél adj. m. (sil. a-u-), pl. auréi; f. sg. aurícă, pl. auréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aurél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (d. aur). P.P. Auriŭ: măr aurel.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink