Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: auri (verb tranzitiv) , aurire (substantiv feminin)   
AURÍRE, auriri, s. f. Acțiunea de a auri (1). [Pr.: a-u-] – V. auri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AURÍRE, auriri, s. f. Acțiunea de a auri (1); poleire cu aur. [Pr.: a-u-]
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AURÍRE s. aurit, (pop.) aureală, spoire, spoit. (~ unui obiect metalic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
auríre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. aurírii; pl. auríri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AURÍ, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur (1). [Pr.: a-u-] – Din aur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A AURÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire de aur. 2) fig. A face să strălucească ca aurul; a face să pară de aur. /Din aur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE AURÍ mă ~ésc intranz. (în basme) A deveni de aur. /Din aur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AURI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la ) aur”, „de aur”, „ca aurul”. [Pron. a-u-. / < fr., it. auri-, cf. lat. aurum – aur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AURI2- elem. „ureche”. (< fr. auri-, cf. lat. auris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AURI1-/AURO- elem. „aur”. (< fr. auri-, auro-, cf. lat. aurum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AURÍ, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur; a polei. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur. [Pr.: a-u-] – Din aur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AURÍ vb. (înv. și pop.) a spoi, (pop.) a înauri, a întrauri. (~ un vas metalic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aurí vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aurésc, imperf. 3 sg. aureá; conj. prez. 3 sg. și pl. aureáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și auréz. În Trans. și întrauresc (Șincaĭ) și înauresc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AURI SACRA FAMES! (lat.) blestemanta foame de aur! – Vergiliu, „Eneida”, III, 56. Mobilul pentru care regele Traciei, Polimnestor, l-a ucis pe Polidor, fiul lui Priam, ce-i fusese încredințat împreună cu arul Troiei. Setea de avere, care împinge la ticăloșii.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)