AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta; auscultare. [Pr.: a-us-] – Din fr. auscultation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUSCULTÁȚIE s.f. Examen al organelor interne făcut prin ascultare cu urechea sau cu stetoscopul. [Pron. a-us-, gen. -iei, var. auscultațiune s.f. / cf. fr. auscultation, lat. auscultatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUSCULTÁȚIE s. f. auscultare. (< fr. auscultation, lat. auscultatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta. [Pr.: a-us-] – Fr. auscultation.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AUSCULTÁȚIE s. (MED.) auscultare. (~ zgomotelor plămânilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
auscultáție s. f. (sil. aus-, -ți-e), art. auscultáția (sil. -ți-a), g.-d. art. auscultáției; pl. auscultáții, art. auscultáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
auscultațiúne f. (lat. auscultátio, -ónis). Med. Ascultarea bătăilor inimiĭ, a zgomotuluĭ respirațiuniĭ saŭ a tuseĭ p. a constata gradu sănătățiĭ. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink