AÚSTRU (ÁUSTRU) s. n. Vânt secetos care bate în țara noastră din sud-vest. – Lat. auster, -tri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AÚSTRU n. Vânt secetos care bate din sud-vest. [Sil. aus-tru; Acc. și áustru] /<lat. auster, ~tri
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AÚSTRU s. n. Vânt din sud sau sud-vest, vara secetos, iar iarna aducător de ploaie și zăpadă. [Acc. și: áustru] – Lat. auster, -tri.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AÚSTRU s. v. miazăzi, sud.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
AÚSTRU s. (MET.) (pop.) sărăcilă, traistă-goală, (reg.) vântul negru. (~ este numele unui vânt secetos.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
áustru s. m. – Vînt care bate din sud. Mr. austru. Lat. auster (Pușcariu 174; Candrea-Dens., 113; REW 807; DAR); cf. it. ostro, v. fr. ostre. Este cuvînt pe care limba literară pare că l-a uitat, dar supraviețuiește în vorbirea populară. Pascu, Beiträge, 8, îl derivă din it. austro. – Der. austral, adj., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
áustru (sil. aus-)/aústru s. m., art. áustrul/aústrul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
áustru n., pl. inuz. e saŭ urĭ (lat. áuster, it. áustro). Vîntu de la vest în vestu Munteniiĭ și de la sud în estu Munteniiĭ. O casă cu fața spre austru (Bz.), cu fața spre sud. – Fals aústru (Cdr.). V. vînt.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink