Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
AUTOACUZÁRE, autoacuzări, s. f. Faptul de a se autoacuza.[Pr.: a-u-to-a-] – V. autoacuza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOACUZÁRE s.f. Acțiunea de a se autoacuza. ♦ (Med.) Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. [< autoacuza, cf. fr. auto-accusation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
autoacuzáre s. f. (sil. a-u-to-a-), g.-d. art. autoacuzării; pl. autoacuzări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AUTOACUZÁ, autoacúz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. autoaccuser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOACUZÁ vb. I. refl. A se acuza pe sine însuși. [Et. incertă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOACUZÁ vb. refl. a se acuza singur. (< fr. autoaccuser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autoacuzá vb. (sil. a-u-to-a- ) → acuza
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink