Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
AUTOAFIRMÁRE, autoafirmări, s. f. Faptul de a se autoafirma. [Pr.: a-u-to-a-] – V. autoafirma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOAFIRMÁRE s.f. Faptul de a se autoafirma. [< autoafirma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOAFIRMÁ, autoafírm, vb. I. Refl. A se afirma prin sine însuși. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + afirma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOAFIRMÁ vb. I. refl. A-și afirma propria personalitate. [Et. incertă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOAFIRMÁ vb. refl. a-și afirma personalitatea. (< auto1- + afirma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autoafirmá vb. (sil. a-u-to-a-) → afirma
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink