Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: autoaprecia (verb) , autoapreciere (substantiv feminin)   
AUTOAPRECIÉRE, autoaprecieri, s. f. Faptul de a se autoaprecia; autoevaluare. – V. autoaprecia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOAPRECIERE s.f. Faptul de a se autoaprecia. [< autoaprecia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
autoapreciére s. f., g. -d. art. autoapreciérii; pl. autoapreciéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AUTOAPRECIÁ, autoapreciez, vb. I. Refl. A se aprecia singur; a se autoevalua. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-a] – Auto1- + aprecia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOAPRECIÁ vb. I. refl. A-și aprecia propriile calități și defecte. [Pron. a-u-to-a-pre-ci-a, p.i. -ciez, 3,6 -ciază. / < auto1- + aprecia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOAPRECIÁ vb. refl. a-și examina critic pregătirea și conduita (proprie). (< auto1- + aprecia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autoapreciá vb. (sil. a-u-to-a-) → aprecia
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)