AUTOAPĂRÁRE s. f. Apărare prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-a-]- Auto1- + apărare (după fr. autodéfense).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOAPĂRÁRE f. Apărare prin mijloace proprii. [G.-D. autoapărării] /auto- + apărare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AUTOAPĂRÁRE s.f. Apărare făcută cu mijloace proprii. [Pron. a-u-to-a-. / < auto1- + apărare, după fr. autodéfense].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOAPĂRÁRE s. f. apărare prin mijloace proprii. (după fr. autodéfense)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOAPĂRÁRE s. f. Apărare prin mijloace proprii. – Din auto1- + apărare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
autoapăráre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoapărării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink