AUTOBLINDÁT, autoblindate, s. n. Automobil blindat. [Pr.: a-u-] – Auto2 + blindat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOBLINDÁT s.n. Vehicul blindat, cu roți sau cu șenile, înarmat ușor și folosit mai ales pentru misiuni de recunoaștere, de siguranță etc. [< it. autoblindata].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOBLINDÁT s. n. vehicul blindat, cu roți sau cu șenile, înarmat ușor, pentru misiuni de recunoaștere, siguranță etc. (< it. autoblindata)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOBLINDÁT, autoblindate, s. n. (Mil.) Vehicul pe roți sau pe șenile cu armament ușor, destinat misiunilor de cercetare, de siguranță și de legătură. – Din auto2 + blindat.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
autoblindát s. n. (sil. a-u-to-blin-), pl. autoblindáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AUTOBLINDÁT ~e n. mil. Automobil blindat, folosit, mai ales, pentru misiuni de recunoaștere, de siguranță. /auto- + blindat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink