AUTOCRÁT, autocrați, s. m. (Adesea adjectival) Conducător al unui stat, cu puteri absolute; autocrator. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocrate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOCRÁT s.m. Conducător cu puteri absolute ; monarh absolut. V. despot, dictator, tiran. // adj. Autocratic. [Pron. a-u-. / < fr. autocrate, it. autocrata < gr. autokrates < autos – însuși, kratos – putere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCRÁT, -Ă adj., s. m. f. (conducător) cu puteri absolute; (monarh) absolut. (< fr. autocrate, gr. autokrates)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCRÁT, autocrați, s. m. (Adesea adjectival) Cârmuitor, monarh absolut al unui stat. [Pr.: a-u-] – După fr. autocrate (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AUTOCRÁT s., adj. (POL.) 1. s. potentat, (înv.) autocrator, samoderjeț. 2. adj. v. absolutist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
autocrát s. m. (sil. a-u-to-crat), pl. autocráți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
autocrát, -ă s. (vgr. autokratés, d. autós, însumĭ, și kratéo, domnesc). Suveran absolut. – Vechĭ aftocrátor și autocrátor (ngr. aftokrátor și vgr. auto-).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AUTOCRÁT ~ți m. și adjectival Conducător al unui stat cu putere nelimitată; monarh absolut. [Sil. a-u-to-crat] /<fr. autocrate, it. autocrata
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink