AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -ce, adj. Care are caracter de autocrație; care are puteri absolute. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocratique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOCRÁTIC, -Ă adj. Cu caracter de autocrație; cu puteri nelimitate; absolut. [Pron. a-u-. / cf. fr. autocratique, it. autocratico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCRÁTIC, -Ă adj. cu caracter de autocrație. (< fr. autocratique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -e, adj. Care are caracter de autocrație. [Pr.: a-u-] – După fr. autocratique (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AUTOCRÁTIC adj. v. absolutist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
autocrátic adj. m. (sil. a-u-to-cra-), pl. autocrátici; f. sg. autocrátică, pl. autocrátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
autocrátic, -ă adj. (d. autocrat; fr. -ique). De autocrație: guvern autocratic. Adv. În mod autocratic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AUTOCRÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de autocrație; propriu autocrației. Putere ~că. /<fr. autocratique, it. autocratico
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink