AUTODIDÁCT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care și-a însușit, fără ajutorul unui profesor sau al unei forme de învățământ, cunoștințe științifice și o anumită cultură. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodidacte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTODIDÁCT, -Ă s.m. și f. Cel care a învățat sau s-a instruit singur, fără profesor. [Pron. a-u-. / < fr. autodidacte, cf. gr. autodidaktos < gr. autos – însuși, didaskein – a învăța].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTODIDÁCT, -Ă s. m. f. cel care a învățat sau s-a instruit singur, fără profesor. (< fr. autodidacte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTODIDÁCT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care și-a însușit prin forțe proprii, fără ajutorul unui profesor sau al unei forme de învățământ în școală, o serie de cunoștințe de nivel ridicat. [Pr.: a-u-] – După fr. autodidacte (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
autodidáct s. m. (sil. a-u-), pl. autodidácți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
autodidáct, -ă s. (vgr. autodídaktos, d. autós, însumĭ, și didásko, învăț). Care a învățat singur (fără profesor).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AUTODIDÁCT ~ți m. și adjectival Persoană care și-a însușit un anumit bagaj de cunoștințe singură, fără profesor. /<fr. autodidacte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink