AUTODISCIPLÍNĂ, s. f. Disciplină liber consimțită. [Pr.: a-u-] – Auto1- + disciplină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTODISCIPLÍNĂ s.f. Disciplină pe care și-o impune cineva. [Cf. fr. autodiscipline, it. autodisciplina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTODISCIPLÍNĂ s. f. disciplină pe care și-o impune cineva. ◊ (într-o unitate școlară) menținerea disciplinei prin elevi. (< fr. autodiscipline)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autodisciplínă s. f. (sil. a-u-) → disciplină
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink