Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
AUTODIZOLVÁRE s. f. Faptul de a se autodizolva. [Pr.: a-u-] – V. autodizolva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTODIZOLVÁRE s.f. Faptul de a se autodizolva. [< autodizolva].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
autodizolváre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autodizolvării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AUTODIZOLVÁ, pers. 3 autodizólvă, vb. I. Refl. (Despre o organizație, o societate etc.) a se desființa prin hotărâre proprie, a-și înceta activitatea în urma unei hotărâri luate conform prevederilor legale. [Pr.: a-u-] – Auto1- + dizolva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTODIZOLVÁ vb. I. refl. (Despre o societate, o adunare etc.) A se dizolva singură, a-și înceta activitatea. [Pron. a-u-, p.i. autodizólv. / < auto1- + dizolva].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTODIZOLVÁ vb. refl. (despre o organizație, societate etc.) a se dizolva, a-și înceta activitatea prin propria hotărâre. (< auto1- + dizolva)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTODIZOLVÁ vb. a se autodesființa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
autodizolvá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 3 sg. și pl. autodizólvă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink