AUTOFRÂNÁRE, autofrânări, s. f. Împiedicare a mișcării unui mecanism din cauza frecării cu suprafețele de contact. [Pr.: a-u-] – Auto1- + frânare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOFRÂNÁRE s.f. Împiedicare a mișcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, folosind frecarea dintre suprafețele care vin în contact. [< auto1- + frânare, după fr. autofreinage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOFRÂNÁRE s. f. împiedicare a mișcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, prin frecarea dintre suprafețele care vin în contact. (după fr. autofreinage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autofrânáre (a-u-to-frâ-) s.f., g-d. art. autofrânắrii; pl. autofrânắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române | Permalink
autofrânáre s. f. (sil. a-u-to-frâ-) → frânare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink