AUTOGAMÍE s. f. Fecundație a florilor unei plante prin polenul produs în aceeași floare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogamie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOGAMÍE f. Fecundare a florii unor plante prin polenul produs în aceeași floare. /<fr. autogamie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AUTOGAMÍE s.f. Fecundație a florilor unei plante prin polenul produs în aceeași floare. ♦ Autofecundare la organismele monocelulare, constând din unirea a două nuclee formate în aceeași celulă. [Gen. -iei. / < fr. autogamie, cf. gr. autos – însuși, gamos – unire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOGAMÍE s. f. 1. polenizare cu polen produs în aceeași floare. 2. autofecundare la unele protozoare. (< fr. autogamie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOGAMÍE s. v. autofecundare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
autogamíe s. f. (sil. a-u-), art. autogamía, g. -d. art. autogamíei, pl. autogamíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink