Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
AUTOINTITULÁT, -Ă, autointitulați, -te, adj. Care își atribuie (nejustificat) un nume, un titlu. [Pr.: a-u-to-in-] – V. autointitula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOINTITULÁ, autointitulez, vb. I. Refl. A-și atribui (nejustificat) un nume, un titlu. [Pr.: a-u-to-in-] – Auto1- + intitula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOINTITULÁ vb. I. refl. A se intitula, a se denumi singur. [auto1- + intitula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOINTITULÁ vb. refl. a-și atribui un nume, un titlu. (< auto1- + intitula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autointitulá vb. (sil. a-u-to-in-) → intitula
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink