AUTOMĂTURĂTOÁRE, automăturători, s. f. Autovehicul pentru măturatul străzilor. [Pr.: a-u-] – Auto2 + măturătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
automăturătoáre s. f. (sil. a-u-) → măturătoare2
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink