Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
AUTOREGLÁRE, autoreglări, s. f. Acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. [Pr.: a-u-] – V. autoregla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOREGLÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) autoregla; autoreglaj ; reglare automată. ♦ Proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepționa informația, de a o transmite elementelor sistemului și de a selecționa răspunsul cel mai adecvat. [< auto1- + reglare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOREGLÁRE s. f. acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. ◊ proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepționa informația, de a o transmite elementelor sistemului și de a selecționa răspunsul cel mai adecvat. (< autoregla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOREGLÁRE, autoreglări, s. f. Reglare automată. – Din auto2- + reglare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AUTOREGLÁRE s. autoreglaj. (~ unui mecanism.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
autoregláre s. f. (sil. a-u-) → reglare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AUTOREGLÁ, autoreglez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) regla în mod automat. [Pr.: a-u-] – Auto2 + regla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A AUTOREGLÁ ~éz tranz. A face să se autoregleze. /<fr. autorégler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE AUTOREGLÁ se ~eáză intranz. A se regla în mod automat. /<fr. autorégler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AUTOREGLÁ vb. I. tr., refl. A (se) regla automat. [Cf. fr. autorégler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOREGLÁ vb. tr., refl. a (se) regla automat. (< fr. autorégler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autoreglá vb. (sil. a-u-, -gla), ind. prez. 1 sg. autoregléz, 3 sg. și pl. autoregleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink