Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
AUTOSERVÍRE s. f. Mod de desfacere a mărfurilor în magazine speciale sau a mâncării în restaurante, în care clientul se servește singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + servire (după rus. samoobstujivanie).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOSERVÍRE f. Servire în magazine speciale sau în localuri de alimentație publică în care clientul se servește singur. [G.-D. autoservirii] /auto- + servire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AUTOSERVÍRE s.f. Acțiunea de a se autoservi. ♦ Procedeu de servire în magazine sau localuri de alimentație publică, potrivit căruia clienții se servesc singuri. ♦ Muncă depusă de preșcolari, elevi și studenți, prin care aceștia contribuie la asigurarea unor condiții igienice și estetice optime de trai în comun. [< autoservi, după engl. self-service].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOSERVÍRE s. f. mod de servire în magazine, localuri de alimentație publică, prin care clienții se servesc singuri. (după rus. samoobshujivanie, engl. self-service)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOSERVÍRE s. (englezism) self-service.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
autoservíre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoservírii; pl. autoservíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AUTOSERVÍ, autoservesc, vb. IV. Refl. A se servi singur (într-un magazin special amenajat). [Pr.: a-u-] – Din autoservire (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOSERVÍ vb. IV refl. A se servi singur. [< auto1- + servi, cf. fr. autoservir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOSERVÍ vb. refl. a se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant). (< autoservire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autoserví vb. (sil. a-u-) → servi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink