AUTOTÉLIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în sine scopul; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOTÉLIC, -Ă adj. (Fil.) Care își are scopul în sine. [< fr. autotélique, cf. gr. autos – însuși, telos – scop].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOTÉLIC, -Ă adj. (fil.) care își are scopul în sine. (< fr. autotélique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autotélic adj. m. (sil. a-u-), pl. autotélici; f. sg. autotélică, pl. autotélice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink