AUTOTRANSPORTÓR, autotransportoare, s. n. Autovehicul militar blindat pentru transportul de trupe. [Pr.: a-u-] – Auto2 + transportor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOTRANSPORTÓR s.n. Autovehicul blindat de luptă, neînarmat, folosit în transportul infanteriei. [Pl. -oare. / < auto2- + transportor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOTRANSPORTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care lucrează pe o mașină de transportat materiale. II. s. n. autovehicul blindat de luptă, neînarmat, folosit în transportul trupelor. (< auto2 + transportor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autotransportór s. n. (sil. a-u-to-trans-); pl. autotransportoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink