AUTOTÚN, autotunuri, s. n. 1. Tun de calibru mare tractat de un autovehicul. 2. Autovehicul de luptă echipat cu tun. [Pr.: a-u-] – Auto2 + tun (după fr. autocanon).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOTÚN s.n. Tun cu tracțiune automobilă. [Pron. a-u-, pl. -nuri. / < auto2- + tun].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOTÚN s. n. autovehicul de luptă blindat, fără turelă, pe șenile, cu armament de artilerie puternic. (< auto2 + tun)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autotún s. n. (sil. a-u-), pl. autotúnuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink