AVANGARDÍSM s. n. 1. Atitudine fals revoluționară prin care se recurge la măsuri premature, care nu țin seama de etapa de dezvoltare respectivă. 2. Curent literar-artistic care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate, recurgând adesea la formule îndrăznețe sau excentrice (care ar reprezenta arta viitorului). – Avangardă +suf. -ism.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AVANGARDÍSM n. 1) Concepție și atitudine care se caracterizează prin îndrăzneală, prin măsuri aventuriste. 2) Mișcare literar-artistică interbelică, care, respingând total canoanele artei tradiționale, recurge la formule îndrăznețe, excentrice. / avangardă + suf. ~ism
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AVANGARDÍSM s.n. 1. Atitudinea unor elemente pseudorevoluționare care au tendința de a-și asuma abuziv un rol de avangardă, de a recurge la măsuri și lozinci premature în raport cu etapa istorică respectivă. 2. Direcție artistică complexă și eterogenă, care, afișând o respingere totală a formelor și a tradițiilor consacrate, proclamă ostentativ și polemic necesitatea înnoirii; avangardă artistică. [< avangardă + -ism].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AVANGARDÍSM s. n. avangardă (3). (< germ. Avantgardismus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AVANGARDÍSM s. n. 1. Atitudine a unor elemente care, adoptând o mască revoluționară, se abat în fapt de la strategia și tactica partidului, neagă rolul conducător al acestuia și, neținând seamă de etapa revoluționară respectivă, recurg la măsuri premature. 2. Curent artistic care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate. – Din avangardă +suf. -ism.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AVANGARDÍSM s. v. avangardă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
avangardísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AVANGARDÍSM (‹ avangardă) s. f. 1. Mișcare intelectuală din primele decenii ale sec. 20, caracterizată prin căutarea unor soluții radicale, revoluționare, printr-o ruptură hotărîtă cu trecutul și tradițiile. 2. Denumire generică dată unor curente și grupări literar-artistice (f******m, cubism, dadaism, suprarealism etc.) apărute la începutul sec. 20, care încercau să spargă canoanele artei tradiționale, academice, recurgînd la formule îndrăznețe, uneori excentrice. În literatura și arta română a. devine o prezență activă îndeosebi în perioada interbelică, grupîndu-se în jurul publicațiilor „Contemporanul”, „75 H.P.”, „Integral”, „Unu”, „Punct” ș.a.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink