Dex avion

AVIÓN, avioane, s. n. Vehicul aerian mai greu decât aerul, care se menține în aer datorită unor aripi și se deplasează cu ajutorul elicei și motoarelor sau al reactoarelor; aeroplan. [Pr.: -vi-on] – Din fr. avion.

AVIÓN s.n. Vehicul aerian mai greu decât aerul, susținut în aer de aripi și propulsat de motoare ; aeroplan. ♦ Avion proiectil = aparat de zbor fără pilot care transportă o încărcătură explozivă sau nucleară. [Pron. -vi-on. / < fr. avion].

AVIÓN s. n. aeronavă mai grea decât aerul, susținută de aripi și propulsată de motoare cu elice sau reactoare; aeroplan. (< fr. avion)

AVIÓN, avioane, s. n. Vehicul aerian mai greu decât aerul, susținut în aer de aripi și pus în mișcare de motoare; aeroplan. ◊ Avion fără motor = avion care se mișcă folosind curenții aerieni. Avion cu reacție = avion fără elice, pus în mișcare de un motor cu reacție. [Pr.: -vi-on] – Fr. avion.

AVIÓN s. aeroplan.

avión s. n. (sil. -vi-on), pl. avioáne

avión n., pl. oáne (fr. avion, d. lat. avis, pasăre). Aeroplan. – Acest nume s´a dat întîĭa oară aeroplanuluĭ inventat de Francezu Ader († 1925).

AVIÓN ~oáne n. Aparat de zbor mai greu decât aerul, cu aripi de sustentație, cu motoare și elice sau cu reactoare, care îi asigură propulsia. ~ de călători. [Sil. -vi-on] /<fr. avion

PAR AVIÓN loc. adv. (expediat) prin avion. (< fr. par avion)

AVIÓN (‹fr. {s}; fr. avion + gr. phone „sunet”) s. n. Aeronavă mai grea decît aerul, la care sustentația este asigurată de suprafața portantă a aripilor și de forța de propulsie creată de un grup motopropulsor. Termenul de a. a fost folosit pentru prima dată de C. Ader (1897). După destinație, pot fi: a. de transport (pentru pasageri și mărfuri), a. sanitare, a. utilitare (avioprăfuitoare, aviostropitoare etc.), a. de turism și a. militare (vînătoare, recunoaștere, bombardament etc.); aeroplan. ♦ A. cu reacție = a. dotat cu motoare termice reactive care pot fi aeroreactive (cu sau fără compresor) și motoare-rachetă (în general pentru viteze supersonice). A. supersonic v. supersonic.