AZÚR s. n. (Livr.) Culoare albastră deschisă; p. ext. albastrul cerului. – Din fr. azur, lat. azzurum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AZÚR s.n. 1. Albastrul cerului; cer senin. 2. Culoare asemănătoare seninului cerului; albastru-deschis. [Pl. -uri. / < fr. azur, cf. it. azzurro, pers. azur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AZÚR I. s. n. 1.. albastrul cerului. 2. culoarea albastru-deschis. II. adj. ca azurul. (< fr. azur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AZÚR s. n. Culoare albastră-deschisă; p. ext. albastrul cerului. – Fr. azur (lat. lit. azzurum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AZÚR s. v. seninătate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
azúr (-ruri), s. n. – 1. Culoarea albăstrie a boltei cerești, cer. – 2. (Adj.) Albastru. Fr. azur. – Der. azurat, adj. (albastru); azurită, s. f. (azurit); azuriu, adj. (albăstriu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
azúr s. n., pl. azúruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
azúr, -ă adj. (it. azzuro, azur, fr. azur, lazulită, sp. azul, albastru, d. ar. al azurd, pers. lazvard, lazurd, lağurd, lazulită. V. lapis-lazuli, lazur). Albastru ca ceru. S. n., pl. urĭ. Coloarea [!] albastră: azuru ceruluĭ. – Fals azurat orĭ azuriŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AZÚR ~uri n. 1) Culoare albastru-deschisă. 2) Albastrul cerului. /<fr. azur, it. azzurro
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COASTA DE AZUR (CÓTE D’AZUR), porțiune a litoralului francez la M. Mediterană, cuprinsă între Cassis și Menton. Climat mediteranean. Lungime: c. 80 km; c. 865,5 mii loc. Stațiuni climaterice renumite: Menton, Nisa, Antibes, Cannes, Saint-Raphaël, Fréjus, Saint-Tropez (Franța), Monte-Carlo și Monaco.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink