AZURÍU, -ÍE, azurii, adj. (Adesea substantivat) Albastru deschis; bleu. – Azur + suf. -iu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AZURÍU, -ÍE adj. (adesea s.) Albastru-deschis, ca azurul. [azur + -iu, cf. fr. azuré].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AZURÍU, -ÍE, azurii, adj. (Adesea substantivat) Albastru-deschis. – Din azur + suf. -iu.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AZURÍU adj. v. bleu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
azuríu adj. m., f. azuríe; pl. m. și f. azuríi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
azuríu s. n., art. azuríul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AZURÍU ~íe (~íi) Care este de culoarea cerului; albastru-deschis; ca azurul; bleu. /azur + suf. ~iu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
albástru-azuríu adj. m., pl. albáștri-azuríi, art. albáștrii-azuríii; f. albástră-azuríe, pl. albástre-azuríi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
azúr, -ă adj. (it. azzuro, azur, fr. azur, lazulită, sp. azul, albastru, d. ar. al azurd, pers. lazvard, lazurd, lağurd, lazulită. V. lapis-lazuli, lazur). Albastru ca ceru. S. n., pl. urĭ. Coloarea [!] albastră: azuru ceruluĭ. – Fals azurat orĭ azuriŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink