aián, aiáni, s.m. (înv. și reg.) notabil, primar turcesc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
aián (aiéni), s. m. – Personaj de vază în satul sau regiunea sa, notabil. Tc. ayan, din arab. a‘jân „ochi” (Șeineanu, II, 3; Lokotsch 38); cf. sb. ajan, fr. ayan (cf. Gamillscheg 64). Este termen propriu administrației turcești, care s-a păstrat numai în Dobr. N. N. Densusianu, Dacia preistorică, 1082, îl derivă fantezist din gr. ἄια.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
aĭán m., pl. aĭenĭ (turc. [d. ar.] aĭan). Vechĭ. Primar turcesc. Notabil. – Și aghĭan și haĭan.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink