Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. Instituție creată pentru o activitate de folos obștesc. ◊ Așezământ cultural (sau de cultură) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii. – Așeza + suf. -(ă)mânt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. 1. (În expr.) Așezământ cultural (sau de cultură, adesea eliptic) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii în mase. 2. (Rar, la pl.) Așezări omenești. 3. (Înv.) Nume dat Vechiului și Noului Testament. – Din așeza + suf. -(ă)mânt.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AȘEZĂMÂNT s. v. fundație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
AȘEZĂMÂNT s. v. acord, amplasament, aranjament, astâmpăr, așezare, calm, combinație, contract, convenție, descălecare, dispoziție, hotărâre, instituție, întocmire, înțelegere, învoială, învoire, legământ, liniște, loc, logodnă, odihnă, ordin, organizare, orânduială, orânduire, pace, pact, poruncă, poziție, repaus, rânduială, temperatură, tihnă, tranzacție, unitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
așezământ s. n., pl. așezămínte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AȘEZĂMÂNT ~ínte f. Instituție creată pentru o activitate de interes obștesc. ◊ ~ cultural instituție pentru propagarea științei și culturii. /a așeza + suf. ~[ă]mânt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
așezămînt n., pl. inte (d. așez). Vechĭ. Așezare. Loc de așezare. Situațiune (a locurilor). Înțelegere, învoĭală. Azĭ. Stabiliment. Instituțiune: așezăminte de cultură.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)