AȚÂȚĂTÓR, -OÁRE, ațâțători, -oare, adj. Care ațâță (2); provocator; e******t. ♦ (Substantivat) Persoană care îndeamnă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. – Ațâța + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AȚÂȚĂTÓR, -OÁRE, ațâțători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care ațâță; provocator, instigator. – Din ațâța + suf. -(ă)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AȚÂȚĂTÓR s., adj. 1. s., adj. v. instigator. 2. adj. v. senzual. 3. adj. v. e******t.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ațâțătór adj. m., pl. ațâțătóri; f. sg. și pl. ațâțătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AȚÂȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care ațâță (pe cineva); instigator; provocator. 2) Care stârnește pofte, dorinți; e******t. /a ațâța + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink