BĂJENÁR, băjenari, s. m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Băjeni + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂJENÁR, băjenari, s. m. (Înv. și arh.) Fugar care își părăsea, vremelnic, casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a exploatării boierești; pribeag, refugiat. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Din băjeni + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂJENÁR s. v. fugar, pribeag, refugiat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băjenár s. m., pl. băjenári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BĂJENÁR ~i m. înv. Persoană nevoită să se retragă undeva pentru a-și garanta securitatea; refugiat. /a băjeni + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
bejenár (est) și bă- (vest) m. (d. bejenie. Și sîrb. bježunar). Vechĭ. Fugar pribeag, emigrant, refugiat. În est pop. bejă-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink