Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BĂJENÁR, băjenari, s. m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Băjeni + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂJENÁR, băjenari, s. m. (Înv. și arh.) Fugar care își părăsea, vremelnic, casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a exploatării boierești; pribeag, refugiat. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Din băjeni + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂJENÁR s. v. fugar, pribeag, refugiat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băjenár s. m., pl. băjenári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BĂJENÁR ~i m. înv. Persoană nevoită să se retragă undeva pentru a-și garanta securitatea; refugiat. /a băjeni + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
bejenár (est) și - (vest) m. (d. bejenie. Și sîrb. bježunar). Vechĭ. Fugar pribeag, emigrant, refugiat. În est pop. bejă-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)