BABÁC s. m. v. babacă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
babác m. (d. babaca) Fam. iron. Tată: L-a prins babacu. Haĭ, babacule!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
babác/babácă s. m., art. babácul/babáca, g.-d. art. babácului/babachíi/babácăi; pl. babáci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink