BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică ce a trăit în Babilon, în mileniile 2-1 a. Cr.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. - Babilon (n. pr.) + suf. -ean.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BABILONIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Babilon; babilonic. ♦ s. n. dialect akkadian vorbit în Mesopotamia. (<fr. babylonien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BABILONIÁN adj. babilonic. (Cultura ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
babilonián s. m., adj. m. (sil. -ni-an), pl. babiloniéni (sil. -ni-eni); f. sg. babiloniánă, g.-d. art. babiloniénei, pl. babiloniéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BABILONIÁN1 ~ánă (~éni, ~éne) Care aparținea Babilonului sau populației lui; propriu Babilonului. /<fr. babylonien
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BABILONIÁN2 ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului Babilon sau era originară din Babilon. /<fr. babylonien
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
asiro-babilonián adj. → babilonian
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BABILONEÁN, Ă (‹ Babilon) s. m. și s. f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon; în milen. 2-1 î. Hr. a dezvoltat o bogată cultură materială și spirituală. ♦ Persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține Babilonului sau populației acestuia, privitor la Babilon sau la populația acestuia. ♦ Arta b. v. artă mesopotamiană.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink