BABÓI, baboi, s. m. (Iht.) 1. Pește mic de orice specie. 2. (Reg.) Biban – Din bg. baboj.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BABÓI, baboi, s. m. Nume generic dat exemplarelor mici ale peștilor comuni de apă dulce. – Bg. baboj.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BABÓI s. 1. v. biban. 2. (IHT.) babușcă, fâță, (Olt.) juvete. (Peștele mărunt de apă dulce se numește ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BABÓI s. v. biban.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
babói (babói), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Pește mic, plevușcă. Bg. baboi (DAR). – Puțin probabilă ipoteza lui Cihac, II, 477, care se gîndește la mag. báb „larvă”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
babói (zool.) s. m., pl. babói, art. babóii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BĂBÓI, băboi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui babă. – Babă + suf. -oi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BABÓI ~ m. 1) Pește dulcicol, de talie mică, având corpul de culoare cenușie-cafenie, cu cap mare și turtit. 2) Orice pește dulcicol mărunt. [Sil. ba-boi] /<bulg. baboj
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂBÓI, băboi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui babă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
băbói (baborniță) s. m., pl. băbói, art. băbóii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
babóĭ m., pl. tot așa (d. babă; bg. baboĭ și baban. Cp. cu bubuĭoc, biban, ghiban, ghiborț, ghigorț). – Dim. baboĭaș. – Ceata lui Baboĭ (Isp.), ceata unor răĭ, după numele căpitanuluĭlor numit așa.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
băbóĭ, m. pl. tot așa (aug. d. babă). Iron. Babă uricĭoasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink