BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Comp. tc. bacı.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bacceá (rar) s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle, art. baccélele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BACCEÁ s. v. babalâc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bacceá (baccéle), s. f. – Bătrîn decrepit, ramolit, terminat. Tc. bahsizça „fără valoare” (Iorgu, GS, IV, 381). Scriban se gîndește, cu mai puține șanse, de a se adeveri, la tc. baǵci.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bacceá s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bacceá f., pl. ele (cp. cu turc. baghǵy, vier). Fam. Iron. Hodorog, hodoroagă, bătrîn slăbit orĭ bătrînă slăbită.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BACCEÁ ~éle f. depr. Bătrân (ramolit) cu idei perimate, retrograde. [Art. bacceaua; G.-D. baccelei; Sil. bac-cea] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink