BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal, pentru a câștiga bunăvoința sau protecția cuiva. – Din tc. bahșis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată cuiva pe lângă plata cuvenită, pentru răsplătirea unui serviciu personal; p. ext. răsplată în bani. ♦ Mită. – Tc. bahșiș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BACȘÍȘ s. (fam.) șpagă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bacșíș (bacșíșuri), s. n. – Sumă de bani dată peste plata cuvenită. – Mr. băhcișe, megl. băcșiș. Tc. bahșiș (Roesler 588; Șeineanu, II, 33; Ronzevalle 48; Lokotsch 178), de unde provin și ngr. μπαξίσι, alb. baksis, bg. baksis. – Der. bacșișui, vb. (a da bacșiș; a mitui); bacșișar, s. m. (persoană ușor de mituit).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bacșíș s. n., pl. bacșíșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bacșíș n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] bahšiš, pop. bakšiš). Banĭ dațĭ unuĭ inferior (unuĭ servitor, unuĭ birjar) în semn de mulțămire. V. plocon, mită, șpagă, gratificațiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BACȘÍȘ ~uri n. Sumă de bani dată cuiva, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal. /<turc. bahșiș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink