BADINERÍE, badinerii, s. f. (Muz.) Piesă vioaie cu caracter glumeț (din suitele franceze și germane din secolul al XVIII-lea). – Din fr. badinerie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BADINERÍE s.f. 1. (Franțuzism) Glumă; copilărie. 2. (Muz.) Piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi. [Gen. -iei. / < fr. badinerie, cf. prov. badin – glumeț, vesel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BADINERÍE s. f. 1. glumă; joacă. 2. (muz.) piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi. 3. dans francez de origine populară cu caracter glumeț. (< fr. badinerie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
badineríe s. f., art. badinería, g.-d. badineríi, art. badineríei; pl. badineríi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink