BAIÁN, baiani, s. m., baiane, s. n. 1. S. m. Cântăreț rus sau ucrainean de balade. 2. S. n. Armonică de mână folosită de baiani (1). [Pr.: ba-ian] – Din rus. baian.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BAIÁN s.m. (Liv.) Bard al vechilor legende ucrainene și rusești. // s.n. Armonică de mână, folosită mai ales în fosta U.R.S.S.; acordeon. [Pron. -ian. / < rus. baian].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BAIÁN I. s. m. cântăreț de balade rus sau ucrainean. II. s. n. armonică de mână, cu butoni în loc de clape. (< rus. baian)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
baián s. n., pl. baiáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink