BAIBARÁC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă până la brâu, purtată odinioară la țară. – Din ucr. baĩbarak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BAIBARÁC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă purtată de țărani. – Ucr. baĭbarak.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BAIBARÁC s. v. laibăr, mintean, surtuc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
baibarác s. n., pl. baibaráce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
baĭbarác n., pl. e (rut. baĭbarak, pol. bajborak, d. germ. weiber-rock, jachetă femeĭască). Vechĭ. Azĭ rar (Mold., Meh.) Jachetă femeĭască. – Și băĭbărac, palton (rTP., 1.105) și buĭbărac (Izv. Ian. 1923, 6) și buĭbălac (Trans.). V. buĭbeleŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink