BALÁNS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BALÁNS s.n. Oscilație; mișcare de oscilație, de pendulare. [Pl. -suri. / < fr. balance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BALÁNS s. n. mișcare de oscilație; balansare. (după fr. balancement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BALÁNS, balansuri, s. n. Mișcare oscilatorie, de pendulare; legănare. – Postverbal al lui balansa.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BALÁNS s. balansare, clătinare, legănare, oscilare, oscilație, pendulare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
baláns s. n., pl. balánsuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BALÁNS ~uri n. Mișcare oscilatorie; oscilație; pendulare; legănare. /v. a balansa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink