BALCÁNIC, -Ă, balcanici, -ce, adj. Din (sau privitor la) Munții Balcani sau din regiunea acestor munți. ◊ (Sport) Jocuri balcanice = balcaniadă. – Din fr. balkanique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BALCÁNIC, -Ă adj. Din regiunea Munților Balcani; din (sau în legătură cu) Peninsula Balcanică. ◊ Jocuri balcanice = întreceri sportive organizate periodic între reprezentanții țărilor din regiunea balcanică. [Cf. fr. balcanique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BALCÁNIC, -Ă adj. din regiunea Balcanilor; propriu acestei regiuni. ♦ jocuri ~ e = întreceri sportive organizate periodic între reprezentanții țărilor din regiunea balcanică; balcaniadă. (< fr. balkanique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BALCÁNIC, -Ă, balcanici, -e, adj. Din (sau privitor la) munții Balcani sau din regiunea din sud-estul Europei, prin centrul căreia trec acești munți. – Fr. balkanique.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
balcánic adj. m., pl. balcánici; f. sg. balcánică, pl. balcánice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BALCÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de regiunea Balcani sau de populația ei; din regiunea Balcani. Peninsula ~că. /<fr. balkanique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BALCANICĂ, Peninsula ~, pen. situată în SE Europei, limitată de mările Neagră, Marmara și Egee (la E și SE), de M. Mediterană (la S), de M. Ionică și M. Adriatică (la V) și C. Dunării (la N). Supr.: c. 505 mii km2. Țărmuri fragmentate cu numeroase golfuri, strîmtori, peninsule și insule. Relief foarte variat ca formă și vîrstă; numeroase masive aparținînd orogenezei hercinice (M-ții Macedoniei, M-ții Rodopi, M-ții Tesaliei, M-ții Pen. Calcidice, Pod. Istranca) și terțiare (Alpii Dinarici, Alpii Albanezi, M-ții Pind și M-ții Balcani).; alt. max.: 2.925 m (vf. Musala, M-ții Rila); zone deluroase, reprezentate prin Pod. Prebalcanic; cîmpii puține și restrînse (C. Savei, C. Dunării, C. Mariței și a Traciei de Est). Climă temperat-continentală în N și E și mediteraneană la S și V. Cuprinde: Albania, Bulgaria, Grecia, Iugoslavia, România și Turcia europeană.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
RĂZBOAIELE BALCANICE, denumire a două războaie purtate în Peninsula Balcanică. Primul R.B. (oct. 1912-mai 1913), război de eliberare națională, purtat de Alianța balcanică (Bulgaria, Serbia, Grecia, Muntenegru) împotriva Imp. Otoman; s-a încheiat cu victoria Alianței. Prin Pacea de la Londra (mai 1913), Turcia restituia toate posesiunile din Europa, cu excepția orașului Istanbul și a unui mic teritoriu din jurul orașului, iar Albaniei i se recunoștea independența (proclamată la 28 nov. 1912). ◊ Al doilea R.B. (iun.-aug. 1913), război care a avut loc între Bulgaria, pe de o parte, și Grecia, Serbia, Muntenegru, România și Imp. Otoman, pe de altă parte, încheiat cu înfrângerea Bulgariei. Potrivit Tratatului de Pace de la București (28 iul./10 aug. 1913), Bulgaria ceda S Macedoniei și V Traciei Greciei, N Macedoniei Serbiei, regiunea din S Dobrogei (Cadrilaterul) întra în componența României, iar o parte a Traciei răsăritene, cu Adrianopolul, revenea Turciei potrivit unui tratat turco-bulgar (29 sept. 1913) încheiat la Istanbul. R.B. au provocat ascuțirea contradicțiilor internaționale, contribuind la izbucnirea Primului Război Mondial.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink