BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importantă sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BALIVÉRNĂ s. f. vorbă goală, lipsită de importanță sau nesocotită; palavră. (< fr. baliverne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă de clacă; palavră, născocire. – Fr. baliverne.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BALIVÉRNĂ s. v. fleac, invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, nimic, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
balivérnă s. f., g.-d. art. balivérnei; pl. balivérne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BALIVÉRNĂ ~e f. Vorbă goală; afirmație neserioasă; brașoavă; palavră. A spune ~e. /<fr. baliverne
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink