BALNEÁR, -Ă, balneari, -e, adj. De băi1 (II); privitor la băile de mare. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BALNEÁR, -Ă adj. De băi. ◊ Stațiune balneară = localitate unde se găsesc băi folositoare pentru vindecarea unor boli. [Pron. -ne-ar. / < fr. balnéaire, lat. balnearis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BALNEÁR, -Ă adj. referitor la băile curative. (< fr. balnéaire, lat. balnearius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BALNEÁR, -Ă, balneari, -e, adj. De băi1 (II). Stațiune balneară. [Pr.: -ne-ar] – Fr. balnéaire (lat. lit. balnearius).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
balneár adj. m. (sil. -ne -ar), pl. balneári; f. sg. balneáră, pl. balneáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
balneár, -ă adj. (lat. balnearius). De băĭ: stațiune balneară.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BALNEÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de băile curative; propriu băilor curative. Tratament ~. [Sil. -ne-ar] /<fr. balnéaire, lat. balnearius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink